huzmet
/huz'met/Etimologie
Din turcă hizmet.
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) dar omagial, plocon; (p.gener.) dar.
- slujbă, funcție; (p.ext.) rang.
- venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | huzmet | huzmeturi |
| genitiv-dativ | huzmetului | huzmeturilor |
| vocativ | huzmetule | huzmeturilor |
| articulat | huzmetul | huzmeturile |