← înapoi la căutare

huruitură

/hu.ru.i'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a hurui + sufixul -tură.

Definiții

  1. zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit, hurduitură.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativhuruiturăhuruituri
genitiv-dativhuruituriihuruiturilor
vocativhuruiturăhuruiturilor
articulathuruiturahuruiturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică