huruială
/hu.ruˈja.lə/Etimologie
Din a hurui + sufixul -eală.
Definiții
- zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit, hurduitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | huruială | huruieli |
| genitiv-dativ | huruielii | huruielilor |
| vocativ | huruială | huruielilor |
| articulat | huruiala | huruielile |