hurui
/hu.ruˈi/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) a face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi.
- (v.refl.) (reg.) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | huruea | hurueau |