hurduca
/hur.du'ka/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina.
- (v.intranz.) (reg.) a face zgomot mare; a hurui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | hurduca | hurducau |