hurducătură
/hur.du.kə'tu.rə/Etimologie
Din a hurduca + sufixul -ătură.
Definiții
- zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hurducătură | hurducături |
| genitiv-dativ | hurducăturii | hurducăturilor |
| vocativ | hurducătură | hurducăturilor |
| articulat | hurducătura | hurducăturile |