hrentui
/hren.tu'i/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.refl.) (reg.) a se strica; a se hodorogi.
- (v.refl.) a se împrăștia, a se risipi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | hrentuea | hrentueau |
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | hrentuea | hrentueau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică