hreniță
/'hre.ni.ʦə/Etimologie
Din hrean + sufixul -iță.
Definiții
- plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre).
- plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hreniță | hrenițe |
| genitiv-dativ | hreniței | hrenițelor |
| vocativ | hreniță | hrenițelor |
| articulat | hrenița | hrenițele |