hotărnicie
/ho.tər.ni'ʧi.e/Etimologie
Din hotarnic + sufixul -ie.
Definiții
- fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hotărnicie | hotărnicii |
| genitiv-dativ | hotărniciei | hotărniciilor |
| vocativ | hotărnicie | hotărniciilor |
| articulat | hotărnicia | hotărniciile |