horneț
/hor'neʦ/Etimologie
Din horn + sufixul -eț.
Definiții
- (reg.) diminutiv al lui horn; coș (la o casă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | horneț | hornețe |
| genitiv-dativ | hornețului | hornețelor |
| vocativ | hornețule | hornețelor |
| articulat | hornețul | hornețele |