hori
/ho'ri/Etimologie
Din horă.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier); (p.ext.) a doini.
- (v.intranz.) a juca hora.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | horea | horeau |
horă
/'ho.rə/Etimologie
Din neogreacă χορός (khorós) (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în română prin intermediul bulgară хоро (hóro) (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; confer sârbă оро (oro), turcă hora și maghiara hora/horok.
Definiții
- dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans.
- (pop.) petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare.
- (astron.; reg.; art.) coroana boreală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | horă | hori |
| genitiv-dativ | horii | horilor |
| vocativ | horă | horilor |
| articulat | hora | horile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică