horeț
/ho'reʦ/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | horeț | horețe |
| genitiv-dativ | horețului | horețelor |
| vocativ | horețule | horețelor |
| articulat | horețul | horețele |