horcăi
/hor.kə'i/Etimologie
Din horc + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre muribunzi) a respira greu și cu zgomot.
- (v.intranz.) (reg.) a sforăi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | horcăea | horcăeau |
Din horc + sufixul -ăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | horcăea | horcăeau |
Din a horcăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | horcăit | — |
| genitiv-dativ | horcăitului | — |
| vocativ | horcăitule | — |
| articulat | horcăitul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică