horcăială
/hor.kəˈja.lə/Etimologie
Din a horcăi + sufixul -eală.
Definiții
- faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | horcăială | horcăieli |
| genitiv-dativ | horcăielii | horcăielilor |
| vocativ | horcăială | horcăielilor |
| articulat | horcăiala | horcăielile |