hol
/hol/Etimologie
Din franceză, engleză hall.
Definiții
- încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hol | holuri |
| genitiv-dativ | holului | holurilor |
| vocativ | holule | holurilor |
| articulat | holul | holurile |