hirotonie
/hi.ro.toˈni.e/Etimologie
Din slavă (veche) hirotonija.
Definiții
- acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hirotonie | hirotonii |
| genitiv-dativ | hirotoniei | hirotoniilor |
| vocativ | hirotonie | hirotoniilor |
| articulat | hirotonia | hirotoniile |