hipomanție
/hi.po.man'ʦi.e/Etimologie
Din franceză hippomancie.
Definiții
- practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hipomanție | — |
| genitiv-dativ | hipomanției | — |
| vocativ | hipomanție | — |
| articulat | hipomanția | — |