hipercorectitudine
/hi.per.ko.rek.ti'tu.di.ne/Etimologie
Din hiper- + corectitudine.
Definiții
- (lingv.) greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hipercorectitudine | hipercorectitudini |
| genitiv-dativ | hipercorectitudinii | hipercorectitudinilor |
| vocativ | hipercorectitudine | hipercorectitudinilor |
| articulat | hipercorectitudinea | hipercorectitudinile |