hiperbată
/hi.per'ba.tə/Etimologie
Din franceză hyperbate.
Definiții
- inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale.
- adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui enunț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hiperbată | hiperbate |
| genitiv-dativ | hiperbatei | hiperbatelor |
| vocativ | hiperbată | hiperbatelor |
| articulat | hiperbata | hiperbatele |