hinteu
Etimologie
Din maghiară hintó.
Definiții
- (reg.) trăsură, caleașcă (închisă).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hinteu | hinteie |
| genitiv-dativ | hinteului | hinteielor |
| vocativ | hinteule | hinteielor |
| articulat | hinteul | hinteiele |
Din maghiară hintó.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hinteu | hinteie |
| genitiv-dativ | hinteului | hinteielor |
| vocativ | hinteule | hinteielor |
| articulat | hinteul | hinteiele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică