hiclenie
/hi.kleˈni.e/Etimologie
Din hiclean + sufixul -ie.
Definiții
- denumire dată în vechiul drept românesc trădării, feloniei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hiclenie | hiclenii |
| genitiv-dativ | hicleniei | hicleniilor |
| vocativ | hiclenie | hicleniilor |
| articulat | hiclenia | hicleniile |