hermină
/her'mi.nə/Etimologie
Din franceză hermine, care provine din neerlandeza veche *harmino, din *harmo (confer neerlandeză dialectală herm) hermine. Provine din proto-germanică *harmǭ. O derivare din latină medie mūs Armenius este nefondată.
Definiții
- (zool.) (Mustela erminea) animal carnivor asemănător cu nevăstuica, având blana cafenie vara, albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom, helge.
- (p.restr.) blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal.
Exemple
- Blană de hermină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hermină | hermine |
| genitiv-dativ | herminei | herminelor |
| vocativ | hermină | herminelor |
| articulat | hermina | herminele |
Sinonime: 1: (zool.) cacom, hermelină, (Mold. și Bucov.) helge