herme
/'her.me/Etimologie
Din nume propriu Hermes.
Definiții
- stâlpi de piatră amplasați de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea superioară capul lui Hermes, zeul comerțului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hermă | herme |
| genitiv-dativ | hermei | hermelor |
| vocativ | hermă | hermelor |
| articulat | herma | hermele |