helofită
/he.lo'fi.tə/Etimologie
Din franceză hélophyte.
Definiții
- (bot.) plantă de mlaștină cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | helofită | helofite |
| genitiv-dativ | helofitei | helofitelor |
| vocativ | helofită | helofitelor |
| articulat | helofita | helofitele |