helicon
/he.liˈkon/Etimologie
Din franceză hélicon.
Definiții
- instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu tuba, folosit în fanfarele militare, alcătuit dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri grave.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | helicon | helicoane |
| genitiv-dativ | heliconului | helicoanelor |
| vocativ | heliconule | helicoanelor |
| articulat | heliconul | helicoanele |