harpă
/ˈhar.pə/Etimologie
Din franceză harpe, germană Harfe
Definiții
- instrument muzical format dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la o harpă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | harpă | harpe |
| genitiv-dativ | harpei | harpelor |
| articulat | [[harpa]] | harpele |
Sinonime: harfă, arpă, arfă