harapnic
/ha'rap.nik/Etimologie
Din poloneză harapnik.
Definiții
- (reg.) bici mare împletit din cânepă sau din curele, cu codiriștea scurtă și cu șfichi de mătase la vârf (ca să pocnească tare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | harapnic | harapnice |
| genitiv-dativ | harapnicului | harapnicelor |
| vocativ | harapnicule | harapnicelor |
| articulat | harapnicul | harapnicele |