hanță
/'han.ʦə/Etimologie
Din ucraineană банц (banca) „mârțoagă”.
Definiții
- (reg.) obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate.
- (fig.) gură (care vorbește mult și fără rost).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hanță | hanțe |
| genitiv-dativ | hanței | hanțelor |
| vocativ | hanță | hanțelor |
| articulat | hanța | hanțele |