hamei
/haˈmej/Etimologie
Din slavă (veche) chŭmelĩ < probabil de origine finică. Înrudit cu daneză humle, finlandeză humala, norvegiană humle, suedeză humle, maghiară komló și latină medie humulus.
Definiții
- (bot.) (Humulus lupulus) plantă erbacee agățătoare cu flori galbene-verzui, ale cărei inflorescențe femele aromatice și amare se întrebuințează la fabricarea berii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hamei | — |
| genitiv-dativ | hameiului | — |
| vocativ | hameiule | — |
| articulat | hameiul | — |