halo
/ha'lo/Etimologie
Din franceză halo.
Definiții
- cerc de lumină ce se poate forma în jurul soarelui sau lunei, datorat reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi.
- pată circulară formată pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste.
Exemple
- Haloul strălucea orbitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | halo | halouri |
| genitiv-dativ | haloului | halourilor |
| vocativ | haloule | halourilor |
| articulat | haloul | halourile |