haiducie
/haj.duˈʧi.e/Etimologie
Din haiduc + sufixul -ie.
Definiții
- luptă armată a unor cete de haiduci împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică.
- viață sau îndeletnicire de haiduc.
- purtare, deprindere de haiduc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | haiducie | haiducii |
| genitiv-dativ | haiduciei | haiduciilor |
| vocativ | haiducie | haiduciilor |
| articulat | haiducia | haiduciile |