haidău
Etimologie
Din maghiară hajtó „mânător, gonaci”.
Definiții
- (reg.) păzitor de vite (mari).
- haidamac.
- (art.) dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | haidău | haidăi |
| genitiv-dativ | haidăului | haidăilor |
| vocativ | haidăule | haidăilor |
| articulat | haidăul | haidăii |