← înapoi la căutare

habotnicie

/ha.bot.ni'ʧi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din habotnic + sufixul -ie.

Definiții

  1. faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativhabotniciehabotnicii
genitiv-dativhabotnicieihabotniciilor
vocativhabotniciehabotniciilor
articulathabotniciahabotniciile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică