habitudine
Etimologie
Din latină habitudo, -inis. Confer franceză habitude.
Definiții
- însușire dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică.
- mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | habitudine | habitudini |
| genitiv-dativ | habitudinii | habitudinilor |
| articulat | habitudinea | habitudinile |
Sinonime: 1-2: deprindere, obicei, obișnuință