hașmă
/'haʃ.mə/Etimologie
Din maghiară hagyma („ceapă”). Confer și hasmațuchi.
Definiții
- (bot.) (Allium ascalonicum) plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hașmă | hașme |
| genitiv-dativ | hașmei | hașmelor |
| vocativ | hașmă | hașmelor |
| articulat | hașma | hașmele |
Sinonime: (bot., gastr.) eșalot