hărțuire
/hər.ʦu'i.re/Etimologie
Din a hărțui.
Definiții
- acțiunea de a (se) hărțui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hărțuire | hărțuiri |
| genitiv-dativ | hărțuirii | hărțuirilor |
| vocativ | hărțuire | hărțuirilor |
| articulat | hărțuirea | hărțuirile |