hărăți
/hə.rə'ʦi/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.tranz.) (reg.) a ațâța, a întărâta, a zădărî (un câine).
- (v.refl. recipr.) (înv.; despre două armate dușmane) a se hărțui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | hărățea | hărățeau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică