hăitaș
/həjˈtaʃ/Etimologie
Din maghiară hajtás.
Definiții
- (reg.) acțiunea de stârnire a vânatului.
- om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hăitaș | hăitașe |
| genitiv-dativ | hăitașului | hăitașelor |
| vocativ | hăitașule | hăitașelor |
| articulat | hăitașul | hăitașele |