hădărag
/hə.də'rag/Etimologie
Din maghiară hadaró.
Definiții
- (reg.) lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele.
- piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău.
- fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod.
- mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hădărag | hădăragi |
| genitiv-dativ | hădăragului | hădăragilor |
| vocativ | hădăragule | hădăragilor |
| articulat | hădăragul | hădăragii |