găselniță
/gə'sel.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară гъсeниц (găsenica) „omidă” (după derivatele în -eлницъ (-elniță)).
Definiții
- fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella).
- (fam.) situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | găselniță | găselnițe |
| genitiv-dativ | găselniței | găselnițelor |
| vocativ | găselniță | găselnițelor |
| articulat | găselnița | găselnițele |