gârbiță
/gɨr'bi.ʦə/Etimologie
Probabil din gârbă. Confer bulgară гърбиц (gǎrbica), sârbocroată grbica.
Definiții
- (pop.; la animale) greabăn, grumaz; (la oameni) ceafă.
- (bot.) (Limodorum abortivum) plantă erbacee cu tulpina acoperită cu solzi și cu flori mari, violete.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gârbiță | gârbițe |
| genitiv-dativ | gârbiței | gârbițelor |
| vocativ | gârbiță | gârbițelor |
| articulat | gârbița | gârbițele |
Sinonime: 1: (anat., zool.) ceafă, greabăn, grumaz, 2: (bot.) (reg.) salbă