gâdila
/gɨ.di'la/Etimologie
Din turcă gıdıklamak, de unde provine și neogreacă (și Brusa) γιδιλίζω (gidilízo), bulgară gădeličkam, albaneză guduljis.
Definiții
- (v.tranz.) a produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
- (v.refl.) a fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
- (fig.) a produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
- argou(despre un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul.
- argou(despre victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că hoții încearcă să-l fure.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | gâdila | gâdilau |