guraliv
/gu.ra'liv/Etimologie
Din bulgară говорлив (govorliv) (după гуръ (gură)).
Definiții
- care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț.
Din bulgară говорлив (govorliv) (după гуръ (gură)).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | guraliv | guralivi |
| genitiv-dativ | guralivului | guralivilor |
| vocativ | guralivule | guralivilor |
| articulat | guralivul | guralivii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică