grădinări
/grə.di.nə'ri/Etimologie
Din grădinar.
Definiții
- (v.intranz.) (rar) a se ocupa de cultivarea unei grădini.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | grădinărea | grădinăreau |
Din grădinar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | grădinărea | grădinăreau |
Din a grădinări.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grădinărit | — |
| genitiv-dativ | grădinăritului | — |
| vocativ | grădinăritule | — |
| articulat | grădinăritul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică