grupuleț
/gru.pu'leʦ/Etimologie
Din grup + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui grup; grupușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grupuleț | grupulețe |
| genitiv-dativ | grupulețului | grupulețelor |
| vocativ | grupulețule | grupulețelor |
| articulat | grupulețul | grupulețele |