grupușor
/gru.pu'ʃor/Etimologie
Din grup + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui grup; grupuleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grupușor | grupușoare |
| genitiv-dativ | grupușorului | grupușoarelor |
| vocativ | grupușorule | grupușoarelor |
| articulat | grupușorul | grupușoarele |