verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză grouper.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup.
- (v.tranz.) a comasa.
- (v.refl.) a se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee).
- (v.tranz.) a împărți, a repartiza în grupuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | grupa | grupau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză groupe.
Definiții
- colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi.
- unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
- cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă.
- rargrup.
- subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune.
- (spec.) fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | grupă | grupe |
| genitiv-dativ | grupei | grupelor |
| vocativ | grupă | grupelor |
| articulat | grupa | grupele |