grunz
/grunz/Etimologie
Din albaneză grundë.
Definiții
- bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă; bulgăre.
- (spec.) bulgăre de noroi înghețat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grunz | grunji |
| genitiv-dativ | grunzului | grunjilor |
| vocativ | grunzule | grunjilor |
| articulat | grunzul | grunjii |