gropniță
/'grop.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară гробниц (grobnica) (influențat de гроапъ (groapă)).
Definiții
- încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor.
- cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gropniță | gropnițe |
| genitiv-dativ | gropniței | gropnițelor |
| vocativ | gropniță | gropnițelor |
| articulat | gropnița | gropnițele |