gropiță
/gro'pi.ʦə/Etimologie
Din groapă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui groapă; gropușoară.
- mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gropiță | gropițe |
| genitiv-dativ | gropiței | gropițelor |
| vocativ | gropiță | gropițelor |
| articulat | gropița | gropițele |